Pentru Maria Luiza (Shew)

 

Dintre toți cei ce slăvesc apariția ta ca pe-a zorilor —
Dintre toți cei pentru care, când te-ascunzi, vine noaptea
Ce șterge soarele sfânt de pe cerul înalt —
Dintre toți cari în fiece oră te binecuvânta, plângând,
Că le-ai dat viața — speranța —
Și reînvierea credinței (adânc îngropată)
În adevăr, în virtute și în omenesc —
Dintre toți cei — ce în patul blestemat al durerii,
Trăgând să moară, s-au sculat deodată
Auzind cuvintele tale slab murmurate, «Să fie lumină!»
Cuvintele tale ușor murmurate, unite
Cu seraficul fulger al ochilor tăi —
Dintre toți cei ce îți datorează mai mult
Și a lor recunoaștere e asemenea cultului, — ah, ți-amintește
De cel mai cuvios, mai aprins devot,
Ți-amintește că slabele slove aceste sunt scrise de el,
Care însemnându-le, tresare la gândul
Că spiritul lui, din al unui înger, se împărtășește.

1847.