Peisaj persan

Peisaj persan de Anna de Noailles

Un fir de apă-n sus cutează
Printre lalele-ncet, fricos;
Dervișul pipa și-o fumează
Lipit de-un zid, c-un chiparos.

O doamnă care se topcște
Sub domul ca de camfor, alb,
Cu evantalu-și răcorește,
Înfierbântată, sânul dalb.

Din, roz, balconul asiatic,
Purtând turban în părul brun,
O fată, cu un gest zburdalnic,
Grâu verde-azvârle la păuni.

Întreaga lume-i parcă-o baie
De lapte cald și de plăceri;
Parfum de liliac se moaie
Sub, calde,-a brizei mângâieri

Pe-albastrul noptii dulci, persană,
Sus, cornul lunii iese-n zări;
Plutesc miresme de tizană
Și de ascunse așteptări.

Un om instrună o chitară,
Sub firul de-apă, țâșnitor,
Iar o femeie-așterne-afară
Un pat de vrajă, printre flori...