Peștii Roșii

 

Amurgul suflă aur verde-n geam —
Un pom cu foi de foc e un mărgean
Sub pavăza tomnaticului ram
Se-aprinde somnul apei din borcan.

În cercul luminosului cleștar,
Trei pești de aur roșu sau lăsat —
Închipuind pe-al zărilor hotar
Trei pasări într-un zbor îndepărtat.

La nesfârșit de sticlă se lovesc —
În străveziul aer ca-ntr-un zid —
Și raza evantaiului ceresc,
Stropind luciri, o-nchid și o deschid...

Și-n geamul de penumbră fumuriu,
Când apa înnoptează până-n fund,
Trei raze, logodind argintul viu,
În colb muiat de lună, se ascund.