Pastel în metru antic

Jump to navigation Jump to search
Pastel în metru antic
de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel


Lui Artur Stavri

Trist îmi apare din neguri enormul oraș după ploaie,
Soarele-i bate-n ferești umede încă de plâns.

Negrii castani își întind adormiți candelabrul de ramuri…
Cine-a suflat și le-a stins albele flăcări de flori?

Trece amurgul acum pe ceruri cu dulcea-i estompă –
Vesele farduri punând pe o mască de mort.

Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii
Umple de vaier prelung posomorâtul amurg.

Dreaptă-o coloană de fum se înalță din horn către ceruri,
Stăruie-o clipă sporind, se risipește apoi,

Se despletește-n șuvițe și cade respinsă din slavă,
Ca pe rugul funest fumul fugar a lui Cain