Parcelor

 

Doar o vară lăsați-mi, Puternicelor!
Și-o toamnă, ca viersul meu să dea rod.
Ca mai voioasă inima, ’n dulcele
Joc săturată, să-mi poată muri.

Sufletul ce’n vieață n'avuse divinul
Său drept, nici in Orkus pace nu ia ;
Dar harul curat dacă vreodată ’n
Inimă-l port și versul mi-e sfânt :

Bun găsit atunci, pace-a lumii de umbre !
Sunt mulțumii chiar dacă tu, cântecul meu,
Nu m’ai călăuzit intr’acolo ; odată
Trăit-am ca zeii, mai mult nici nu vreau.