Palatul lui Duca-vodă

Salt la: navigare, căutare
Palatul lui Duca-vodă
de Alecu Russo
mai 1842


Amice, îți scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc: de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă dormind câțiva călugări în compania buhnelor. Am venit să vizitez palatul lui Duca-vodă în Cetățuie, și iată ce-am găsit:

Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din față cu Iașii, este întreg de piatră, cu bolți de cărămidă. El nu întrunește proporțiile arhitecturale care dau unei clădiri aspectul de monument, dar posedă un ce misterios, care spune multe imaginației. Ferestrele, prea mici, sunt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui, însă pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi.

Înălțimea lui e ca de două rânduri, dar numai unul, adică cel de sus, apare ochilor, căci partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se deschide ușa beciurilor.

Pe acest balcon de piatră o altă ușă, rotundă, îngustă și scurtă, dă pas în o tindă boltită, pardosită cu cărămizi exagonale și luminată prin o fereastră din fund. În dreapta și în stânga tindei, două uși dau intrare în două mici apartamenturi; cel din stânga cuprinde o sală destul de mare cu trei ferestre spre ogradă, boltită și pardosită cu cărămizi. În unghiul de-a stânga, cum intri, se vede locul unei sobe ce s-a dărmat. Acea sală servea pentru primiri și sfaturi; ea comunică cu o cameră luminată prin două ferestre, tot dinspre ogradă, asemenea boltită și pardosită cu lespezi de cărămidă.

În unghiul din fund, în dreapta, se vede o ușă mică ce se crede că ar fi comunicat prin o scăricică săpată în zid cu tainițele de dedesubt.

Celălalt apartament, din dreapta tindei, se compune iarăși din două camere, însă mai mici. Cea dintâi are două ferestre spre ogradă, boltă și pardoseală de cărămizi. În unghiul de-a dreapta ușii se găsește încă o sobă, ce seamănă cu vetrele țărănești, deși mai bine lucrată, mai elegantă și mai ridicată. A doua cameră, numită odaia lui vodă, primește lumina din partea orașului Iașii. Pe pereți apar niște flori roșii zugrăvite cu puțină artă; însă aceste vestigiuri arată că apartamentele au fost acoperite cu frescuri, peste care s-a lățit mai în urmă varul vandalismului călugăresc.

În unghiul din fund, în dreapta camerei din fund, este o ușă foarte îngustă și scurtă care se deschide în zidul dinspre ogradă. O scăricică săpată în acel zid, și luminată numai prin o ferestruică rotundă, duce în o cameră numită iatacul doamnei, și care se găsește sub odaia lui vodă. Acea cameră misterioasă, boltită cu piatră, puțin ridicată și luminată prin două metereze, are în fund un soi de scobire în zid, ce servea de vatră. Ferestrele ei privesc în partea Prutului.

Așadar, rândul de sus al palatului se compune din cinci camere, dintre care una tainică și subașezată. Intrarea în beciuri este pe din față, adică din partea ogrăzii. Ele sunt săpate în pământ, boltite și zidite de-a curmezișul palatului, în număr de cinci sau șase, dar nu au nimic remarcabil.

Iar intrarea în tainițe se găsește în peretele palatului care privește spre oraș. O ușă mică, rotundă și ridicată de la pământ ca de vreo doi coți, duce într-un fel de tindă îngustă, în al cărei fund se deschide o vizunie ce are multă asemănare cu un cuptor de pitărie; nivelul ei e mai ridicat decât acel al tindei. În stânga se vede o cameră boltită, tupilată, întunecoasă, în al cărei colț, de-a stânga, se arată o gaură prin care de-abia încape omul, pentru ca să intre în o altă cameră, asemenea întocmai ca cea dintâi. Amândouă sunt zidite pe aceeași linie cu iatacul doamnei.

Care a fost menirea acestor tainițe?... Las această întrebare pe seama arheologilor; eu constat numai că bolțile sunt lucrate cu multă măiestrie, că forma ferestrelor este rotundă și că arhitectura palatului, deși străină regulilor arhitecturale, are un sigil de originalitate și poate să ne facă a întrevedea în trecut soiul locuințelor adoptate de strămoși pe timpul periculos în care trăiau.

În pervazurile ușii balconului se cunosc încă borțile scobite în zid pentru capetele drugului ce servea a întări ușa pe dinăuntru, când era închisă noaptea; obicei care s-a păstrat până astăzi în casele țărănești.

În odaia lui vodă, la ambele colțuri, în partea ferestrei, sunt doi stâlpișori de piatră, puțin ridicați, care țineau loc de picioare pentru un pat. Asemene se obișnuiește și la țărani, cu deosebire numai că stâlpii sunt de lemn.

Din dosul palatului se găsește o cișmea seacă, făcută în zidul ce înconjoară Cetățuia. Poarta Cetățuiei se deschide în partea zidului ce cată spre dealul Pietrăriei. O clopotniță se înalță pe dânsa, însă nu are nimic mai însemnat decât toate celelalte clopotnițe de pe la mănăstiri. În fruntea porții, pe dinafară, este săpată în piatră stema țării: cap de zimbru, purtând o coroană pe coarne, și între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce și primprejur o inscripție încă bine păstrată. Grăbească-se arheologii să o copieze, căci timpul macină.

În stânga porții se înșiră niște case mari cu două rânduri, ce par a fi mai moderne; iar de acestea se țin un rând de case vechi, care au o sală lungăreață de o frumoasă arhitectură. Proporțiile sunt bine chibzuite, iar mai cu seamă bolțile, de stil gotic, sunt demne de admirat. Sub ea, se află pivnițe lungi, largi și trainice.

În dreapta porții, lângă zidul Cetățuiei, dinspre Prut, este o zidire de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de eleganță și de măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca domnul

Panteonului. Ce păcat că acel mic cap-d'operă de arhitectură servea, precum se spune, de bucătărie!

Biserica se ridica mai în mijlocul ogrăzii. Ea seamănă cu Biserica Goliei din Iași. Pe zidul dinlăuntru, deasupra ușii, sunt zugrăvite portreturile lui Duca-vodă și al familiei sale. Domnul ține în mâna dreaptă planul bisericii.

N.B. — Se zice că o parte din dealul Cetățuiei s-ar fi dărmat — nu știu când... și că în acea dărmare ar fi dispărut și un palat cu două rânduri... (?)

Pe zidul Cetățuiei este un foișor luminat cu trei ferestre mari, din care turistul se bucură de o minunată panoramă. Lângă acel foișor se deschide în zid o portiță ce dă drumul afară din Cetățuie... Câte scene romantice s-ar putea clădi pe acel foișor și acea portiță misterioasă!...