Catolicismul impunea și mai multe obligațiuni. Cavalerii, și cei credincioși, când nu-și îndeplineau obligațiunile, simțeau remușcări de conștiință; și tocmai de aceia nu putea să se fixeze o normă a conduitei. Ei aveau obiceiuri și moravuri cari nu erau simple decoruri, ci se considerau ca un fel de ideal. Lucru firesc că noi, oamenii de acum, n’aveam ce face cu acest ideal. Procesul nobilimei ca și al catolicismului s’a sfârșit; ei sunt condamnați fără apel... Eu voesc să zic numai că burghezimea n’are absolut nici o obligațiune, și idealul ei este: înavuțește-te, folosește-te de averea adunată și vei trăi bine și vei muri ca un bun cetățean și bun părinte de familie! Lumea cavalerească și cea catolică trebuia să peară, dar peirea sa n’a fost pregătită de burghezi, ci de ideologi revoluționari ca Ulrich von Ilutten, ca Arnet Volter, ca J. J. Rousseau, Schiller, Goethe. Burghezimea numai s’a folosit de munca lor intelectuală, și s’a liberat nu numai de împărați, ci și de ori ce ideal. Iată dar în ce timp trist trăim noi! Atmosfera în care respirăm e foarte grea, de aceia eu unul respir mai liber în Italia și Ispania, de cât în Franța și Anglia; iată pentru ce în munții Elveției m’am ascuns ca într’o mănăstire!
