și dacă a rupt ori-ce relații cu acest nenorocit, a făcut-o numai și numai pentru a nu se compromite în fața societăței ruse, revoltate.
Bănuielile mele s’au dovedit absolut neîntemeiate, căci din contra, Michail Bacunin a fost una din victimele lui Neciaeff. M’am convins despre aceasta mai apoi; și nu de geabă Alexandru Herzen, marele scriitor rus, ’l-a numit pe Bacunin «Liza cea mare», comparându-l cu fetița sa, pe care o numea «Liza cea mică». Da; în toată afacerea lui Neciaeff, Bacunin jucase rolul unui copil nepriceput și naiv ca o fetiță.
Plecaserăm la Locarno. Sosind aci, Oelsnitz a mers să-și vază prietenul, care trăsese direct la Bacunin, iar eu remăsesem într’un han Albergo del Cavalo. A doua zi dimineața, pe când abia mă deșteptasem din somn, văzui întrând în odaia mea un uriaș bătrân, urmat de doi prieteni ai mei — Oelsnitz și Holstein.
— Scoală! Scoală, nenorocită victimă a lui Neciaeff! tună vocea uriașului.
Sării în picioare; am priceput că înaintea mea stă marele revoluționar rus Bacunin.
Am petrecut la Locarno aproape două săptămâni, și nici că am băgat de seamă.
