Răspândind știrea despre arestarea sea, Neciaeff luă pașaport pe un nume străin și plecă în străinătate.
Sosind în Elveția dânsul se presintă lui Bacunin, Herzen și Ogareff — trei refugiați politici de pe timpul domniei împăratului Niculai, cari au jucat un rol culminant în desvoltarea intelectuală a Rusiei.
Trei refugiați, încărunțiți în exil, au întâmpinat pe noul sosit cu brațele deschise. Neciaeff le-a declarat că este trămis de comitetul revoluționar pentru a se înțelege cu ei în ceia ce privește atitudinea lor față cu noul partid revoluționar din Rusia. Alexandru Herzen, neîncrezător din fire, om cu un temperament așezat, făcând cunoștință mai de aproape cu Neciaeff, a hotărât să se țină în reservă, cel puțin până nu va vedea pe temeiul faptelor modul de a lucra a noiei înjghebări revoluționare. Această reservă a omului cumpănit revolta pe Neciaeff, care imediat părăsi pe Herzen, și se alipi de Bacunin, om cu temperament revoluționar, plin încă de vlaga vieței, doritor de a se cufunda în valurile unei mari revoluțiuni sociale. Auzind despre o alianță ce s’a făcut între misteriosul delegat din Petersburg și Bacunin, Alexandru Herzen a zis:
