și începui să frecuentez prelegerile. In curând mai sosiră la Zürich trei refugiați politici noi, cari ca și mine fugiseră din Rusia. Acești trei tineri erau Smirnoff, Alexandru Oelsnitz și Vladimir Holstein.
Toți trei erau studenți de medicină din Moscova, și au fost arestați pentru că au participat la o mișcare de studenți în contra regulamentului nou universitar, prin care studenților li se interzicea ori-ce întrunire. Închiși în temnițele din Moscova, acești studenți în curând au fost exilați, și au fugit din exil.
Sosind la Zürich toți trei s’au înscris la universitate, voind a isprăvi studiile întrerupte.
Lucru firesc, că imediat ce aflai despre sosirea lor, mersei și făcui cunoștință cu dânșii. In curând o amiciție strânsă mă lega cu Alexandru Oelsnitz și Vladimir Holstein; în ceia ce privește pe al treilea, Smirnoff, dânsul nu mi a convenit nici prin caracter, nici ca morală.
Acești trei tineri au fugit din Rusia împreună; neavând și neputându-și procura pașapoarte, ei au fost siliți să treacă granița pe furiș. Sosind într’un sat polon, plin de ovrei, tinerii intrară într’o cârciumă, unde se așezară la o masă, cerând să le dea ceva
