La toate acestea, știu bine, că o parte din oamenii inteligenți îmi vor răspunde, că el sunt cu desăvârșire reci și impasibili față cu cestiunile: Quis? Quid? Ubi ? Quibus auxi-Uis, Quomodo? Qucmdo? Ce sunt toate aceste cestiuni? La ce ’ți bați capul cu ele, când știința nimic nu ne poate răspunde?
Haide-de! Și cu toate astea omul mereu întreabă, mereu e frământat de aceste cestiuni, mereu întreabă și va întreba- Cine sunt? Unde sunt? Pentru ce sunt?
Oamenii inteligenți tacsează aceste cestiuni de zadarnice, ba unii le numesc chiar stupide.
De! Acestora le voi respunde : o vacă nu ’și frământă crierii cu ast-fel de cestiuni. căci pentru dânsa totul e clar și limpede: Ce e dânsa — vacă; unde e dânsa — în grajdiu ; pentru ce există dânsa — pentru a fi mulsă și a da lapte, etc.
Și acum, rog pe cititor să recapituleze în mintea sa cele două capitole din prefață, să-și amintească de elementele din sistemul filosofiei lui Hume și să spună dacă modul de a privi lucrurile a nihiliștilor (fenomenaliștilor) de la apus e acelaș cu modul de a-și înfățișa lumea a revoluționarilor din Rusia!
învederat, că mare e deosebirea între aceste două moduri de a privi lucrurile, de și atât la Hume, cât și la nihiliștii din Rusia principiul simpatiei universale joacă rolul culminant.
Trecând acum de a dreptul la povestirea mișcărei revoluționare din Rusia de sub domnia împăraților Alexandru II și Alexandru III
