va avea un nou viitor, întemeiat pe unirea sa cu științele positive. Ei declară că fi-losofia viitorului înarmată fiind cu noi adevăruri, va crea cosmosul său psihic, pe temeiul faptelor de astă data, iar nu pe temeiul abstracțiunilor. Ori cum, rolul filosofiei s’a schimbat : rațiunea așteaptă de la densa acum nu numai revelațiunea ci și cunoștința actualităței; se cere ca densa să îmbrățișeze complexul totului existent, să urmeze pas cu pas știința, luminând-o prin gândul său, care este esența revelatiunei sale. Prin cugetare se explică evenimentul ; rațiunea însuflețește sfera concretului.
Se poate, ca această unire să fia a doua sin-tesă, care vine după o lungă și laborioasă a-nalisă.
Dar cum se va revela adevărul ? Unde se află acea categorie de adevăruri, pe cari omul însușindu-și-le, va descoperi o nouă cale pentru concepție ? Unde e acel polog, care odată, ridicat, va desvâli înaintea ochilor omului avid de a ști, imaginea adevărului vecinie—acest isvor în care ca într’o oglindă se reflectă o-dăjdiile sfinte ale lui Dumnezeu?
In secolul nostru, numit materialist prin es-celență, se observă deja o evoluțiune mare, care se. desemnează din ce în ce mai clar în sfera cugetărei; această evoluțiune, resultatul negărei extreme, tinde a se împăca cu meta-fisica. Secolul nostru pare că a ajuns deja la acea criză, când știința față cu spiritualismul voieșle să-și garanteze o posițiune neutrală. Cedările făcute spiritualismului de către unii din cei mai eminenți represintanți ai științei moderne ne sunt dovezi.
