stăvilar—oceanul de ghiață, și, într’o luntrișoară să fugă în Norvegia, iar de acolo acasă — era prea imposibil. Și de aceia tocmai, nici unul din noi nu mai avea această zadarnică speranță.
Din altă parte, știri grave ne veneau din Rusia, acolo s’a încins o luptă de moarte între partidul revoluționar și guvernul autocrat. Din Moscova în curând sosi un delegat, care ceru ca să transportăm prin granița de la Prut o tipografie, necesară pentru tipărire de foi volante revoluționare; tipografia aceasta în curând a sosit la Galați. Asemenea d. Dragomanow, fruntașul propagandei naționaliste rutene, trimisese pe amicul seu d. Malevanii pentru a transporta o mare cantitate de cărți.
Aceste două însărcinări mă siliră să ies din ascunzătoarea mea, și riscând chiar de a cădea în mâinle spionilor ruși, am plecat spre granița de la Prut.
Sosind la Galați, găsii acolo pe d. Malevanii, un om de o energie excepțională. Cu ajutorul acestui om, am reușit să trecem dincolo de Prut în câte-va zile mai multe mii de cărți, și 4 puduri de litere, și alt material de tipografie, chiar sub nasul spionilor ruși.
Ne rămăsese acum să trecem numai mașina
