Rău în viață n’am făcut nimănui, nici o fată sau femeie n’am necinstit; viața altuia n’am nesocotit, de trăit n’am trăit pe socoteala muncei altor oameni, de cât în copilărie. Poate că cu cugetul am greșit uneori, dar pentru aceste cugete Dumnezeu mă va ierta ! Fii pe pace!......
Și preotul, care aducea omului în aceste momente supreme ale vieței ultimele consultațiuni ale religiunei, plângea la căpătîîul muribundului.
Înainte de a muri, răposatul a dispus ca să fie înmormântat civil, adică fără ceremonia religioasă. Episcopul Ghenadie a crezut însă de cuviință a nesocoti dorința răposatului, și înmormântarea s’a făcut după ordinele sale cu ceremonie religioasă. Aflând despre această călcare a voinței răposatului, d-nii C. Istrati, fostul inspector superior al învățământului, d. A. T. Laurian și încă câți-va domni, au tipărit în Românul de la 25 Ianuarie 1879 un protest, iscălit de ei, în care protestau contra celor făptuite de către P. S. S. Episcopul de Argeș.
