timpul vom putea câștiga simpatia oamenilor zilei.
— Ce fel, doară au suferit și ei. Au fost exilați, s’au luptat, sunt democrați!
În zadar; dânsul îmi obiecta că toate acestea s’au uitat de oamenii zilei, că puterea schimbă pe oamenii cei mai virtuoși, că democrații de cârmă isbutind să realiseze o parte din idealul lor de la 48, acum sunt cuprinși de frică, pentru ca să nu compromiță cele realisate, că ei din oamenii evoluțiunei au devenit oamenii reacțiunei, țiind a păstra cele dobîndite, și prin urmare nu e de așteptat absolut nimic de la ei.
La aceste meditații juste — eu unul nu puteam răspunde nimic, căci aceasta era și convingerea mea nestrămutată. Timpul a consfințit, a confirmat această convingere, aducând cu sine și o lovitură mult mai crudă — anume aceia, că de atunci în coace m’am convins, că țara mea n’a fost și nu este o țară eminamentă democrată, ci din contră, o țară a boerilor și a iloților. Opera uriașă a generațiunei de la 48 a trecut peste capetele poporului român ca o furtună, care n’a curățit aerul infectat de fanarioți, de cât pentru un moment foarte scurt — adică pe timpul cât au trăit frații
