cuferele ajungeau în Rusia, fără nici o revizie pe la vămi. Un lucru însă me cam încurca : în curând odaia d-lui Zubcu-Codreanu se umplu cu o așa cantitate de scamă și bandaje, în cât siliți am fost să începem deșertarea ei.
În această privință ne-a ajutat mult răposatul C. Stanceanu. Cu ajutorul său și permisiunea d-rului Sergiu transportarăm vr’o două căruțe cu scamă la spitalul de copii, unde aceste obiecte intrară în usul spitalului.
In curând însă, lucru firesc, dintr’o parte din cauza unor greșeli făcute de noi, cari i sub regimul constituțional perdusem îndemânătnicia de a conspira și lucra în secret, din altă parte, din causa tovarășilor noștri, ofițerii ruși și medicii militari—poliția rusească dă de urma noastră.
Presența mea în România a fost prin urmare descoperită.
Și iată cum:
Într’o zi mergând pe strada Colței mă întâlnii cu un grup de militari ruși; de o dată din acest grup se desparte un colonel burtos și me privește țintă. Era cu neputință ca să nu ’l bag de seamă; îl privesc, și de o dată burtosul militar se repede la
