Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/373

Această pagină nu a fost verificată

zică, adresându-se către cei fericiți și ce! puternic!: «Yat voue celor ce sunteți să-tui, că veți flămânzi; va! bogaților, că ați primit răsplata deja,» iar adresându-se către cei prigoniți a zis: «.fericiți veți fi când oamenii ve vor uri și când vă vor prigoni, și ve vor batjocori și vor scoate numele vostru ca reu. Bucurati-ve înir’acea si, că iacă plata voastră mare este în ceruri /»

înaintea rectiniei pentru sănătatea familie! imperiale, sluga credincioasă a despotului se apropie cu evlavie pentru a săruta crucea celui restigmt. Imediat dupe densul merge Mișkin.

Directorul sărută crucea și se întoarce drept spre arestant; acesta ’l privește în albușul ochilor și... ’i aplică o palmă, care răsună în biserică.

— Mișelule, cum cutezi tu a mai săruta crucea! zice Mișkin.

Directorul rămâne o clipă ca tresnit, apoi ridică bastonul, și în biserică începe a lovi pe arestant peste cap. Sângele țiș-nește, omul cade jos. Dar furia sălbatică la vederea sângelui turbează, el se aruncă asupra victimei sale, o calcă în picioare și din gura sa spurcată iasă înjurie cele mai grosolane.