— Nu se poate, arată, arată! insistă, directorul,
Și temnicerii ridică de jos îsmenele ares-tantului, și—orore,,, văd că întregul seu picior nu e de cât o rană purulentă, Plot-nicoff, pentru ca să înduioșeze pe Dumnezeul seu ’și a făcut niște răni la picior și peste fie care rană aplica var de pe păreți,
Arestantul e păzit acum de aproape; doctorul chemat a ordonat ca bolnavul să fie ținut în pat, Plotnicoff aude acum niște voci, cari conversează cu densul,,, și fiul Țarului tot nu vine!,,,
La numărul 6, alăturea cu chilia lui Do-netsky, zace nenorocita victimă a odiosului călău Trepoff—Bogoliuboff.
Arestantul bate la ușă,
— Ce vrei ?
— Ce dracu amiroasă așa de rău aci la voi?
— Unde?
— Unde, unde? Aci—pretutindeni,
— Ți se pare! răspunde temnicerul,
— Ți se pare, ți se pare! Miserabilii, ba nu mi se pare, ci în adevăr pute foc!
Bogoliuboff începe a suferi de halucinația mirosului — încetul cu încetul nenorocitul va avea soarta lui Bociareff, Administrațiunea închisorei
