cu a se întoarce la adevărul apriori, adevărul care a existat înaintea științei!
De aceia tocmai, omul modern și-a schimbat atitudinea față cu știința; el voiește de acum înainte să se împărtășească de viața bogată a omenirei, el vrea să întrupeze în sine toate contrazicerile: Microcosmul să devie cheia pentru macrocosm.
Secolul nostru voește să îmbrățișeze în lărgime ceia ce nu poate pătrunde în profunzime ; universalitate — iată idealul și problema secolului nostru ; în unirea internațională cosmopolitismul ocupă locul vechiului naționalism. Literatura lumei întregi — iată terenul, unde nu mal există partide, nu mal există naționalitate ; în poesie principiul general al omenirei leagă pe toți oamenii într’o singură familie de frați. In etică, ca cel mal înalt ideal se proclam humanismul.
Numai în omenirea întreagă găsește omul modern deplina sa expresiune.
Necesitatea unei educațiuni generale, pe lângă cunoștințele speciale, se impune din causa legăturei strânse ce există între toate sferele cugetărei. In literatură și artă vedem acea varietate bogată, care’și-are originea în libertatea artistului și a scriitorului de a se încerca să întrupeze în ele resultatele științei. In poesie se dau la iveală mal cu seamă acele producțiuni cari corespund mal mult trebuinței timpului. — Poesia poporană — este obiectul unul studiu serios; imitația ei dovedește dorința de a concorda arta cu spiritul poporului — și nu există mai nici o sferă a științei, care să nu
