aceasta era Europa, și opinia publică. Întreaga presă europeană vestejise purtarea barbară a lui Trepoff cu condamnații politici, această presă rîdea sarcastic de Rusia oficială, care se declara revoltată de cruzimile turcilor în Bulgaria răsculată.
Indignarea Rusiei oficiale în aceste împrejurări — în adevăr era ridicolă! Barbară, crudă, sălbatică acasă, în Polonia, la Caucaz, în Ukraina, în Basarabia — Rusia se înduioșase de suferințele poporului bulgar.
Lacrimi de crocodil, care, precum povestește legenda, plânge înainte de a sfâșia și înghiți prada sa.
Adusă înaintea justiției, Vera Zasulici refusă de a se apăra. Apărătorul ei, advocatul Alexandroff, într’o pledoarie superbă, arată juraților ce a suferit această copilă în viața sa, fără de a avea vre-o vină; apoi, trecând spre causa care a împins’o să atenteze la viața prefectului de Poliție, descrisese în colori vii grozăveniile întâmplate în temniță.
Sub impresiunea acestei pledoarii, inimile juraților ruși, amorțite în sclavie, se desghețară, și printr’o pornire spontanee conștiința lor le dictă un verdict cinstit....: Zasulici fu achitată în unanimitate.
Acest verdict a fost primit de public cu
