înși-ve, că la noi în Rusia lucrătorii sunt opriți de a citi, sunt persecutați pentru citirea cărților. Stăpânii noștri când ne văd cu carte în mână, ne zic: ce lucrător ești tu, dacă citești!!.. Și credeți d-v. că noi nu știm că stăpânii noștri ne desprețuesc, ne consideră de bețivi, leneși, stupizi? Bețivi? — Dar ce să facă lucrătorul Dumineca când nu lucrează? Leneși? — Dar cine muncește atunci, cine produce toate cele în Rusia? Stupizi? — Da, sunt stupizi, aveți dreptate! Căci dacă n’ar fi stupid, n’ar fi lucrător. Cu toată stupiditatea sea, însă, domnilor, să știți că lucrătorii noștrii știu bine de unde ve vine avuția voastră, știu bine ce mâini, și a cui sudoare a produs averea voastră.»....................
«Suntem fiii țărănimei, domnilor. În ziua de 19 Februarie 1861 Țarul a desrobit pe părinții noștri. Acea zi e sfîntă pentru noi, căci în naivitatea și ignoranța părinților noștri s’a crezut că Țarul în adevăr ne voiește bine Dar vai! A perit ilusia ce am avut; liberi, am rămas fără pâine, cu o sfoară de pământ lutos, netrebnic. Am fost siliți să părăsim acest pământ ingrat, și să mergem la fabrică. De aceia, domnilor, comercianții și industriașii proslăvesc pe Țarul, iar nobilii ’l dojenesc — că ne a desrobit.
