«În mijlocul poporului eu una am trăit numai trei luni și jumătate. Am trăit, ca o simplă țărancă, îmbrăcându-mă, mâncând și muncind cum fac țărancele. În curgerea acestor trei luni am cutreerat trei guvernamente din sudul Rusiei. Limba ruteană nu o știam, și de aceia treceam drept o rusoaică, cum aveam și portul. Nu-mi prefăcusem modul de a vorbi — cum vorbesc țăranii, dar întrebuințam expresiuni poporane. Pretutindeni am fost cunoscută de femeie de treabă, și care știe carte...
«În convorbirile mele cu țăranii, eu totd’a-una am vorbit ca un om convins. Vorbeam aprinsă, cu covingere, și nici o dată nu mi s’a întâmplat ca țăranii să fi zis de mine:
«— Ce’ți bagi nasul unde nu’ți ferbe oala.
«Din potrivă, tot-d'a-una țăranii discutau cu mine ca cu un om matur, egal lor, și nu mă luau în zeflemea, că sunt femee tînără și nu ’mi ar ședea bine de a mă ocupa cu astfel de lucruri......
«De obicei, fără târcoale abordam în convorbirile mele cu țărani cestiunea de a dreptul. Și cu toate astea, nici odată nu mi s’a întâmplat ca țăranii să mă fi
