cărora amicii mei politici tindeau la consumarea crimei proiectate.
Și pentru această crimă un tribunal ad hoc numit de împăratul Alexandru al II-lea a condamnat pe Alexandru Tițiani, un tînăr de 25 ani, la muncă silnică pe termen de 10 ani, pe Petre Alexeeff țăran din guvernământul Smolensk la 10 ani munca silnică, pe George Zdanowici la 6 ani și 8 luni muncă silnică, pe dr-a Sofia Bardina, d-rele Vera Limbatowici și Olga Liubatovici la câte 9 ani de muncă silnică, iar restul de acusați, în număr de 50 au fost trimiși în exil în Siberia.
Cu fruntea sus, cu disprețul pe buze au întâmpinat acusații crudul verdict al judecătorilor. Nici unul n’a voit să se apere în contra rechizitoriului procurorului, nici unul n’a făcut recurs pentru grațiare. Și toți acești martiri ai absolutismului muscălesc erau niște tineri și tinere în vîrstă de 18 — 25 ani. Viața plină de farmecul tinereței îi chiamă la sine, dar ei au respins de buna lor voie toate darurile cu cari natura i-a înzestrat și au ales la banchetul vieței cununa de spini a martirilor, temnița, ocnele Siberia!
Puțini foarte puțini din acești tineri sublimi sunt încă în viață astă-zi. Unii au
