In acest timp Moise Vorojbit plecă cu tatăl seu la Niloviț, unde în fața întregului sinclin de oameni învățați trecu strălucit examenele pentru gradul de rabbin. Gradul însă nu l-a căpătat, de oare-ce nu-i crescuse încă barba. Trebuia deci să mai aștepte și să se căsătorească. Și Moisele s’a căsătorit.
— Soția mea, ne povestea Moise Vorojbit, era dintr’o casă bogată, tatăl ei avea două cârciumi și o dugheană la Niloviț. După contractul de căsătorie aveam să primesc un săculeț de cherbeli, un ceasornic de aur cu lanț, două perechi de haine de atlas, și mai aveam dreptul să trăiesc patru ani în casa socrului meu. Afară de asta mama mea a mai primit o sută de fiorini pentru a cumpăra măgrele și inele pentru nevasta mea.
Soarta fie-cărui om e în mânele providenței. Bietul Moise n’a fost fericit cu soția sa, care era cu patru ani mai mare de cât dânsul, și nu-l iubea de loc. După căsătorie tînăra femee descoperi multe cusururi în persoana soțului ei. Moise era p’atunci un băiat slăbuț, anemic, care nu corespundea de loc tinerei femei pline-de sănătate. Înainte de toate atât dânsa, cât și muma ei s’au încercat să-l vindece. L-au
