Am stat la Bacunin o săptămână. Bătrânul revoluționar nedăjduia să mă convingă că n’am dreptate combătând modul său de a lucra; el ’mi demonstra prin faptele din viața sa, că dânsul a fost tot-d auna pentru distrugerea marelui imperiu rus, și că a lucrat mult pentru desrobirea Poloniei.
Resultatul întrevederei noastre totuși a fost — ruptura. Bacunin ’mi-a dat o scrisoare către tovarășii mei A. O. și W. II., în care dânsul deplângea despărțirea noastră și încheia cu următoarea frază: «să nădăjduim totuși că lucrarea comună și viața din trecut nu se vor șterge nici o dată din inimile noastre. Lucrând fie-care la o parte, ne vom păstra reciproc stima și iubirea care ne a legat, când am fost toți împreună.»[1]
La întoarcerea mea m’am oprit la Berna, pentru a consulta un doctor asupra boalei soției mele. De la gară am plecat în oraș, și de oare-ce era prea de dimineață pentru a merge la doctor, intrai într’un restaurant și cerui un pahar de ciai.
Pe când me așezasem la o măsuță, iată că în salonul restaurantului intră doi geandarmi
- ↑ Scrisoarea autografă se află cu multe alte scrisori la British Museum din Londra.
