Pe lângă o erudițiune mare, acest om avea și o inimă, care palpita de iubire pentru toți, cari sufere, pentru toți, cari lupta pentru binele obștesc. Artist în suflet, muzicant de mare talent, el adese-ori ne ridica curagiul, ne îmbărbăta în momente de restriștie cu cântările sale la piano. Și sub degetele lui măiestre, în tăcerea nopților, adese ori osteniți de munca în tipografie, găseam odihnă sufletească, ascultând improvisațiunile sale sau divina muzică a lui Beethoven și Mozart.
Niculai Joucowsky a murit la Geneva în luna Aprilie anul acesta 1895 în vîrsta de 61 ani. Refugiații politici din nenorocita Polonia, din Rusia, Germania și Franța ’l-au condus până la ultimul locaș. Mie mi-a lăsat răposatul Archiva sa rusească, iar pe cea francesă a lăsat-o lui Élisée Reclus.
