să nu mai rămână o armă în mânile noastre, ci să ne urmeze cu deplină cunoștiință de causă, să aibă deplină voință, să știe pentru ce luptă și — să fie el, iar nu noi inițiator în tot și toate.
— În politică, în actualul stat, ficțiunea de stat nimicește cu desăvârșire persoana. Rațiunea de stat ca molohul din Fenicia își înghite copiii. In organisațiunea viitoare a societății, întemeiate pe munca organisată științificește, fie-care muncitor, fie-care membru al societății trebue să fie în același timp și o persoană conștientă de drepturile și datoriile sale; căci în acea societate nu densul va exista pentru societate, ci societatea pentru densul. Privilegiile vor dispărea.... cugetarea umană, știința, arta—vor deveni patrimoniul comun.
— Acestea sunt convingerile mele, zicea Niculai Joucowsky.
Și la această profesiune de credință, eu și tovarășii mei, am respuns, că suntem cu desăvârșire de acord cu dânsul.
O înțelegere asupra principiilor stabilindu-se ’i-am propus să lucrăm împreună. N. Joucowsky primi propunerea, și cercul nostru din acest moment se compunea din patru inși: A. O..., V. H... și N. Joucowsky și eu. Unindu-ne în curând cu cercul
