condamnații în procesul lui Neciaeff, iar Neciaeff era adevăratul bête noire a tutulor oamenilor cinstiți din mediul refugiaților politici. Afară de această considerațiune foarte temeinică însă — pentru cei cari nu știau că tocmai eu eram una din victimele lui Neciaeff — mai era și o altă considerațiune, anume, aceia că eram bacunist. Ruptura noastră cu Bacunin nu era cunoscută lui Joucowsky, și lucru firesc că el mă considera de proselit ardent al lui Bacunin.
Toate acestea le pricepui foarte bine, și lăsai ca timpul să limpezească lucrurile.
Tipografia noastră în curând a fost instalată, eu, d. I... un ofițer de artilerie rus, și Popoff, un refugiat rus ne puserăm pe lucru întâia carte care a ieșit de sub presa noastră a fost broșura «Către revoluționarii ruși» apoi cartea Istoria mișcărei comuniste din 1871, — ambele cărți scrise de mine.
Când aceasta din urmă s’a tipărit, am mers pentru a doua oară la Joucowsky și i-am lăsat un exemplar.
O septămână după aceasta Joucowsky, care citise cartea mea, me primi pentru întâia oară.
— Am citit cartea d-le, și am dat-o pe
