se desvoltă literatura poporană. În această literatură, foarte bogată sub domnia lui Alexandru al II-lea, critica, beletristica și publicistica mereu și constant se ocupau de țăran, de viața, tendințele, aspirațiunile sale, nevoile și viitorul său.
Sub impulsul acestei mișcări, tinerimea universitară, acest pioner credincios al pășirei înainte a lumei civilisate, ridica stindardul, sub care alergaseră toți aceia a cărora inimă palpita pentru bine obștesc. La Petersburg, la Moscova, la Kieff, Cazan și Harcoff, adică în orașele cu universități, se deschid scoale pentru adulți. În aceste scoale studenții învățau gratuit pe țărani și lucrători să citească, să scrie și să cugete. Alți tineri mai energici și mai tenaci, au mers mai departe; nemulțumiți cu jertfirea unui timp oare-care pentru a lumina poporul, ei părăsiră universitatea și coborându-se în mulțime au înființat ateliere de fierărie, tocărie, tâmplărie etc. unde învățând meseria, povățuiau poporul, propagând teorii socialiste. Alături cu acești tineri, surorile lor de asemenea se tranformau din domnișoare în cusătorese, și organisând ateliere de cusătorie, învățau carte pe fetele și femeile din popor, ridicându-le moralicește și intelectualicește
