și priveam cu ochii deschiși viața dimprejur.
În zadar profesorii ruși ne învățau istoria falșificând-o, pentu a ne ascunde groasnicul trecut, pentru a ne convinge că noi toți Românii din Basarabia, Caucazienii — din Caucaz, Polonii — din Polonia, Rutenii — din Ukraina, suntem ruși, suntem muscali, — de giaba se sileau ei ca noi să uităm limba noastră maternă și să învățăm a vorbi și a cugeta muscălește, de giaba se sileau a ne ascunde adevărul — căci cu cât adevărul ni se ascundea în școală, cu atât mai avizi, mai curioși deveneam intrând în viață. Fructul oprit fiind mai gustos, noi tinerii, în contra voinței dascălilor noștri, mereu-mereu ne adăpam la isvorul cărțitor oprite, la propaganda ideilor contrarii regimului absolutist. Oamenii cari au perit în lupta uriașă cu absolutismul sub împăratul Niculai, oamenii cari au propagat «desrobirea robilor» sub domnia împăratului Alexandru al II-lea, au devenit pentru noi o icoană, la care ne închinăm cu venerațiune. Istoria Rusiei — această groasnică istorie, cu toate crimele Țarilor, cu toate suferințele popoarelor, așa de stăruitor ascunsă la școală — ni se înfățișă în viață în toată goliciunea sa. Și ori unde
