să le expedieze la Chișineu, Gh. Zdanowici; dânsul trecu granița într’un mod legal cu pașaportul său în regulă.
La Sculenii rusești am stat până în seară, fiind ocupat cu stabilirea condițiunilor de transportul cărților până la Chișineu. Aceste conditiuni le făcurăm atât cu ovreiul din Rusia, cât și cu ruda sea din România. Pe la asfințitul sorelui trecui granița îndărăt, unde me aștepta cu mare nerăbdare amicul meu Lupu.
Imediat ce sosii, plecarăm spre Iași. A două zi o telegramă convențională din Chișineu mă vesti că Zdanowici a sosit acolo în bună pace. Așa dar, întâia încercare a noastră a reușit de minune. Spre seară, chiar în acea zi, pornii din Iași cu un car al doilea transport de cărți, cari fiind primite la Sculeni, au trecut granița fără nici un accident, și au ajuns la Chișineu cât se poate de bine. Cu al treilea transport isprăvisem cu toate cărțile ce aveam la Iași.
Așa dar, nu mai aveam ce face, și puteam să mă întorc în Elveția. Remisesem ceva bani lui Eugen Lupu, pentru cheltuelile viitoare, mă înțelesei în ceia ce privește primirea cărților din Elveția, și luându-mi rămas bun de la dânsul, plecai prin Cernăuț la Zürich.
