Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/89

  OTHELLO
Ei bine-atunci să vie când o vrea…
Odată ce-mi ceri tu…

  DESDEMONA
— Și mult îți cer!
E-așa cum te-aș ruga să-ți pui mănușile,
Sau haina că e frig… să vii la masă…
Să faci ceva care și ție-ți place…
Fii sigur, la ’ncercări ceva mai grele,
Și mai primejdioase mi te-aș pune
De-aș vrea să-ți pun iubirea la ’ncercare…

  OTHELLO
Dar fac, fac tot, n’auzi?… — Atâta numai,
Fii bună și mă lasă-o clipă singur…

  DESDEMONA
Dar cum să nu?… Atunci la revedere.

  OTHELLO
Și vin numaidecît apoi la tine.

  DESDEMONA (Emiliei)
Să mergem! (lui Othello). Insă ori-ce-ar fi să fie,
A ta sînt, dragul meu, și a ta rămân (ies Desdemona și Emilia)

  OTHELLO
Ah, ce mai prefăcută!
Și dacă nu mi-ar fi așa de dragă!