Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/85

  DESDEMONA
Tu ții la soțul meu, și-l prea cunoști…
Cu tine vrea să dea numai o lecție,
Atuncea când te ține la distanță…

  CASSIO
De nu m’ar ține însă prea mult, Doamnă!
Și-atunci să-i toarne lumea în ureche
Ba una, împotriva mea, ba alta,
Iar el pe mine, tot mai supărat,
Cu vremea să mă dea de tot uitărei…

  DESDEMONA
N’ai nicio grije, — ai cuvântul meu,
Că locul tău rămâne-al tău! Fii sigur,
C’atuncea când îmi iau ceva asupră,
Eu fac! — Iți spun că nu-l mai las în pace,
Il țin până târziu, i-aduc aminte
La masă sau când merge la culcare,
Il fac să nu mai vadă ’n fața ochilor
Decât pe Cassio, fii vesel Cassio,
Nici moartă nu mă las!…

Intră Othello și Iago, dela distanță.

  EMILIA
— Sosește, Doamnă.

  CASSIO
Să plec atunci…