Această pagină nu a fost verificată
ACTUL II
45
3 DOMN
Dar cât de vesel Cassaio se-artă
De jalea flotei turce, — când vorbește
De Maur, se ’ntristează, fiindu-i teamă
Să nu se fi ’ntâmplat ceva din clipa
Când branbura i-a despărțit furtuna.
Dar cât de vesel Cassaio se-artă
De jalea flotei turce, — când vorbește
De Maur, se ’ntristează, fiindu-i teamă
Să nu se fi ’ntâmplat ceva din clipa
Când branbura i-a despărțit furtuna.
MONTANO
Ferească Dumnezeu! Am fost sub el,
Și știu ce mai soldat e comandantul.
Să mergem dar la vasul ancorat,
Iar apoi dela țărm să căutăm
Cu ochii pe Othello până unde,
Azur și mare una fac în zare…
Ferească Dumnezeu! Am fost sub el,
Și știu ce mai soldat e comandantul.
Să mergem dar la vasul ancorat,
Iar apoi dela țărm să căutăm
Cu ochii pe Othello până unde,
Azur și mare una fac în zare…
3 DOMN
Să mergem da, căci nu aduce anul
Ce poate-aduce ceasul…
Să mergem da, căci nu aduce anul
Ce poate-aduce ceasul…
Intră Cassio.
CASSIO
— Mulțumesc,
Vitejilor acestei brave insule!
Othello nu de geaba-i lăuda.
Ah, numai dacă Cerul l-ar feri,
Căci pradă elementelor era,
Pe marea ’nfuriată…
— Mulțumesc,
Vitejilor acestei brave insule!
Othello nu de geaba-i lăuda.
Ah, numai dacă Cerul l-ar feri,
Căci pradă elementelor era,
Pe marea ’nfuriată…
MONTANO
— Vasu-i zdravăn?
— Vasu-i zdravăn?
