Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/37

Această pagină nu a fost verificată
38
OTHELLO
am ajuns la încheerea că omul nu știe să se iubească de ajuns pe sine. Decât să ajung să mă înnec de dragul unei gâsculițe, mai bine-mi schimb viața cu aceea a unui urangutan!

RODERIGO
Ce să fac? Imi dau seama că-i o prostie, dar nu-i în
puterea mea să fie altfel.

IAGO
Ba este în puterea noastră să fim orice pe lume. Trupul nostru e-o grădină, în care grădinarul e Voința! Pune tot ce vrei în ea: lăptucă sau urzici, cimbru sau isop, ierburi de un singur soi, ori de mai multe. O poți lăsa în păragină dacă ți-e lene, ori face să huzurească dacă o munceşti. Puterea de a face într’un fel sau altul e în noi, este ’n Voința noastră. Dacă echilibrul vieței n’ar avea două tipsii de pus în cumpănă, tipsia rațiunei și tipsia pasiunei, pornirea și josnicia apucăturilor noastre ne-ar duce la cele mai triste urmări. Dar avem rațiunea care să ne domolească furiile, îmboldurile cărnei, patimele ne’nfrînate. Drept care eu conchid: că ceea ce tu numești iubire e o nebunie, sau trăznae!

RODERIGO
Ei cum așa?

IAGO
E adică o furnicare a sângelui, pe care o îngăduie voința. Hai, fii bărbat. Să te înneci? Dar ce? ești pisoi,