Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/203

—Să nu mai pomenim... Un lucru vreau:
Când voi veți da de toate-acestea seamă,
Vorbiți de mine-așa cum sunt... — O iotă,
In bine sau în rău!... - Și-atuncea spuneți
C’am fost un om care-a iubit cu patimă,
Dar nu și cu destulă chibzuință...
Stăpân pe sine, însă slab de înger...
— Un om ce, ca nebunul Indian,
Din mână a svârlit o nestemată,
Mai scumpà ca un trib întreg... Un om,
Ai cărui ochi, deși mai tari ca piatra,
Acuma varsă lacrime amare,
Cum varsă unii arbori de Arabia...
Atâta numai spuneți... — Și mai spuneți,
C’'odată în Aleppo, când un Turc,
Hain la suflet, a ’ncercat să dea,
Intr’unul din ai voștrii, și să spuie
O vorbă numai rea despre Veneția,
M’am luat de gât cu javra cu turban,
— Și uite ce-am făcut! (se înjunghie)

LODOVICO
— Othello, nu!

GRAȚIANO
Acuma tot ce-am spune, e ’n zadar!

OTHELLO
Ți-a luat cu un sărut Othello viața...
Și tot într’un sărut ți-o dă pe-a lui...
(cade pe patul ei și moare)