Această pagină nu a fost verificată
ACTUL I
21
BRABANȚIO
— Ce-ai făcut,
Cu fata mea, tâlhare? — Mi-ai vrăjit-o,
Nebun afurisit! (lumei) — Căci fac apel,
La bunul vostru simț, dacă o fată,
Așa de fericită, și ’nzestrată,
Și-așa de ’mpotrivită căsniciei,
Că nu vroia s’audă, — nu de ăsta,
Dar nici de feți-frumoși ca în poveste —
Putea de râsul lumei să se facă,
Fugind de-acasă, ca poftim, să cadă
La sânul tuciuriu al unui om
Făcut mai mult să sperie femeile!
(lui Othello) — Să spuie cine are-un dram de minte,
De n’ai lucrat asupra ei cu farmece,
Și ființa albă nu i-ai descântat-o
Cu ierburi care mințile îți iau!
E limpede ca ziua. De aceea,
Eu iată, te denunț ca hoț de inimi,
Ca vrac, cu meșteșuguri nepătrunse,
Și ’n lege te-arestez! (a lor lui) — Un pas să facă,
Și-l face doar pe pielea lui!
— Ce-ai făcut,
Cu fata mea, tâlhare? — Mi-ai vrăjit-o,
Nebun afurisit! (lumei) — Căci fac apel,
La bunul vostru simț, dacă o fată,
Așa de fericită, și ’nzestrată,
Și-așa de ’mpotrivită căsniciei,
Că nu vroia s’audă, — nu de ăsta,
Dar nici de feți-frumoși ca în poveste —
Putea de râsul lumei să se facă,
Fugind de-acasă, ca poftim, să cadă
La sânul tuciuriu al unui om
Făcut mai mult să sperie femeile!
(lui Othello) — Să spuie cine are-un dram de minte,
De n’ai lucrat asupra ei cu farmece,
Și ființa albă nu i-ai descântat-o
Cu ierburi care mințile îți iau!
E limpede ca ziua. De aceea,
Eu iată, te denunț ca hoț de inimi,
Ca vrac, cu meșteșuguri nepătrunse,
Și ’n lege te-arestez! (a lor lui) — Un pas să facă,
Și-l face doar pe pielea lui!
OTHELLO
— Jos mânile
Dușmani și prieteni! — Rolul mi-l cunosc,
Și numai de soufleur eu n’am nevoie…
(lui Brabanțio) Pot merge unde vrei să-ți dau răspunsul.
— Jos mânile
Dușmani și prieteni! — Rolul mi-l cunosc,
Și numai de soufleur eu n’am nevoie…
(lui Brabanțio) Pot merge unde vrei să-ți dau răspunsul.
