Această pagină nu a fost verificată
EMILIA
Atuncea în pământ să putrezească
Bucată cu bucată, păcătosul!
Că minte ’n chip sfruntat! — Era o ființă
Nebună după un nebun ca tine.
OTHELLO
Ha!
EMILIA
— Ține-o strună! — Crima asta-a ta,
E tot atât de vrednică de ceruri,
Cât tu, de Desdemona.
OTHELLO
— Taci odată!
EMILIA
Crezi tu că poți să-mi faci atâta rău
Cât pôt eu să îndur? — Ce nǎtângie!
Să-și bată joc de tine un nemernic!
Tragi sabia? Puțin îmi pasă! — Mor mai bine,
Decât să tac! — Săriți, într’ajutor!
Intră Montano, Gratiano, Iago, și alții.
Othello, Othello și-a ucis soția!
MONTANO
Dar ce-i aicea? Ce e, generale?
EMILIA
A tu erai? Frumos îți șade, Iago!
Acuma poartă crima lui pe suflet!
