Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/186

OTHELLO
Emilia!... — Indată!... — A murit...
Mi-aduce vestea morței lui, pe semne...
Ce zarvă pân’acum, și câtă liniște...
Tăcere de mormânt... S’o las să intre?
E bine?... — Par’că ’ncepe iar să miște...
— Ori nu? Nici eu nu știu ce-i de făcut...
Ea par’că văd c’'o să mă ’ntrebe de soție...
Soție? Care?... Nu mai am soție...
Vai Doamne, câtă, câtă grozăvie!
Imi pare că pe lume-i o eclipsă
De soare și de lună... că pământul,
De groază singur se despică ’n două...

EMILIA (de afară)
Dar pentru Dumnezeu, o vorbă numai,
O vorbă doar să-ți spun...

OTHELLO
— Aha uitasem,
Uitasem pe Emilia... — Hai, intră...
Pășește’ncet... O clipă doar, să trag...
Perdeaua numai... Unde ești, Emilia?... (descuie)
Intră Emilia
Și ce-i cu tine-acum, la ora asta?

EMILIA
Stăpâne drag, omor, omor de oameni...

OTHELLO
Cum? Când?