Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/16

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL I
17
Ce-mi face rău de bun ce e cu alții…
— Ce poftă-aveam să mi-l înțep în coastă!…

OTHELLO
Mai bine-așa…

IAGO
— Dar n’o slăbea nemernicul!
Și câte murdării pe seama ta…
Iți spun că mie, care nu sunt sfânt,
Puțin mi-a trebuit să-l trec prin sabie…
— Dar, rogu-te, v’ați luat în bună lege?
Bătrânul este om cu greutate,
Cuvântul lui atârnă cât al Dogelui,
Și ori divorț va cere, ori, să știi,
Va pune cît mai multe bețe ’n roate…

OTHELLO
Dar facă ce o vrea, — serviciile,
De mine-aduse-acestui principat,
Mai sus și tare vor vorbi ca jalea lui…
Mai afle apoi — și-o voi spune-atuncea când
Voi crede de cuviință să mă laud —
Că ființa mea din rang regesc coboară,
Și-mi pot privi cu fruntea sus Norocul…
— Ah dacă n’aș iubi pe Desdemona
Așa cum o iubesc, o clipă, Iago,
Destinul nu mi-aș pune ’n colivie,
Să știu că am comorile din lume!
— Dar ce să fie? Văd că vin cu torțe!