Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/123

Sunt, uite, șapte zile și mai bine…
De opt ori câte douăzeci și patru…
Și știi că timpul trece mai încet
Atuncea când iubești…

  CASSIO
— Mă iartă, dragă…
Am fost tot timpul foarte necăjit…
Dar n’avea nicio grije, mă răscumpăr…
(dându-i batista Desdemonei) (i-o flutură)
Ești bună tu să-mi copiezi modelul?

  BIANCA
De unde ai batista asta, Cassio?
Aha pricep, o nouă prietenie!
Acum văd eu de ce-ai lipsit atâta…

— Mă supăr, ăsta-mi ești?

  CASSIO
— Bianca dragă,
Aruncă-ți bănuielile la câini!
Poftim acum! Atât mai trebuia !
O prietenă!… De asta-mi arde mie!…

  BIANCA
Atunci de unde-i?

  CASSIO
— Jur că nici nu știu.
Am dat de ea la mine în odae…