Această pagină nu a fost verificată
ACTUL III
117
DESDEMONA
— De ce?
— De ce?
OTEHELLO
Păcat. — O dase mamei o țigancă,
Un fel de ghicitoare cu ghiocul…
S’o aibe ca s’o ție credincioasă,
Și credincios să-l ție și pe tata…
Iar dacă dimpotrivă o va pierde,
Sau da cuiva, să n’o mai vadă ’n ochi,
Și tata după altele s’alerge!
Pe patul morței ea mi-a dat-o mie,
Ca dac’ar fi vreodată să mă ’nsor,
S’o dau alesei mele. — Și ți-am dat-o!
Ba încă ți-am atras și luarea-aminte:
«Păstreaz-o ca pe ochii tăi din cap.
Căci altfel vai de tine și de mine…».
Păcat. — O dase mamei o țigancă,
Un fel de ghicitoare cu ghiocul…
S’o aibe ca s’o ție credincioasă,
Și credincios să-l ție și pe tata…
Iar dacă dimpotrivă o va pierde,
Sau da cuiva, să n’o mai vadă ’n ochi,
Și tata după altele s’alerge!
Pe patul morței ea mi-a dat-o mie,
Ca dac’ar fi vreodată să mă ’nsor,
S’o dau alesei mele. — Și ți-am dat-o!
Ba încă ți-am atras și luarea-aminte:
«Păstreaz-o ca pe ochii tăi din cap.
Căci altfel vai de tine și de mine…».
DESDEMONA
Așa să fie?
Așa să fie?
OTHELLO
— Cum să fie altfel?
— E ’n firul ei țesută o magie…
O mamă a pădurei ce văzuse
Rotind luceferi timp de două veacuri,
Cu vrăji amestecate o urzise,
Punând blestem în viermii de mătase,
Stropind-o àpoi cu boiaua stoarsă
Din inimi de fecioară, ca la urmă,
S’o scalde în leșie de mumie.
— Cum să fie altfel?
— E ’n firul ei țesută o magie…
O mamă a pădurei ce văzuse
Rotind luceferi timp de două veacuri,
Cu vrăji amestecate o urzise,
Punând blestem în viermii de mătase,
Stropind-o àpoi cu boiaua stoarsă
Din inimi de fecioară, ca la urmă,
S’o scalde în leșie de mumie.
