la observ. ad § 56—60). Se știe că în consonantism, ceeace deosibește mai mult dialectul bulgar răsăritean de cel apusean este palatalizarea mai mare a consonantelor. In dialectul apusean se poate spune că, în regulă generală, consonantele urmate de vocale tari, se pronunță tare; iar cele urmate de vocale moi, se pronunță ceva mai moale. Dialectul răsăritean, în afară de această categorie de consonante, mai cunoaște o serie de consonante palatale, care se nasc mai ales în unire cu a din ѣ. Cu alte cuvinte, tendința de a palatalizà consonantele este mult mai răspândită în dialectul bulgar de răsărit decât în cel apusean. Prin urmare nu‑i exclus cazul ca formele din dialectul meglenit cu l palatal să fi pătruns din dialectul răsăritean, mai ales că în dialectu bulgar meglenit, după câte am putut constatà, ele se pronunță cu l nealterat. Se înțelege însă că în privința aceasta, întrucât nu avem la îndemână un dicționar dialectal, sau cel puțin material dialectal suficient, nu se poate susține încă nimic cu siguranță.
***
In ceeace privește celelalte transformări ce a suferit lexicul slav din dialectul meglenit, ele sunt aproape aceleași ca în celelalte dialecte și anume:
In vocalism:
1. Sunetul ѫ apare numai într’un singur cuvânt ca un, um: dumbravă (pl. dumbrǫvi) < дѫбрава, încolo pretutindeni ǫn, ǫm, din mai vechiu un, um, ca în dialectul dacoromân: scǫmp < скѫпъ; mǫncă мѫка; mǫndru < мѫдръ; zǫmbă < зѫбъ.
In dialectul dacoromân toate aceste cuvinte arată un din ѫ; muncă scump, afară de mândru, în care, ca și în dialectul megl., avem ân pentru un. Formele meglenite scǫmp, mǫnca, mǫndru trebuie să fi existat odată și în dialectul meglenit cu un pentru ǫn: *muncă, *scump, *mândru, mai ales că cel din urmă (scumpu) se găsește și în dialectul aromân, însă, cu timpul, au fost înlocuite de formele medio‑bulgare skъmp, cari vor fi pătruns dintr’o regiune din nordul Salonicului, unde continuă să se păstreze încă până astăzi, în comunele Sucho, Zarovo și Visoka. In aceste comune avem cuvintele: mъndъr (măndăr) мѫдръ; mъnkă (mănkă) мѫнка; skъmp (skămp) скѫпъ; tъnga (tănga cf. megl. tǫngă) тѫгъ; зъmpъ (zămp) зѫпъ etc. Va să zică cu ѫ › ъn (ăn) din care în dialectul megl. ǫn. Cuvintele pădur și gǫscă sunt împrumuturi mai nouă.
2. Sunetul ѧ apare ca in < en: грѧда > grindă (arom. mai nou grendă); оглѧдало > uglindală; съмѧтъ > smintes, etc. Pronunțarea cu ѧ > en se întâlnește și în comunele bulgărești citate mai sus: grènda, uglèndalu. (Pentru cuvintele cu ѧ > ъn și ѧ > en în bulgărește vezi A. P. Stoilovъ, Ostatъci ot nasalizъma v solunskitĕ sela Zarovo i Visoka, apărută în Periodičesko Spisanie, kn, LXI (1901).
3. Sunetele ъ și ь nu se pronunță când se găsesc la sfârșitul unui cuvânt sau a unei silabe: izvur < изворъ; rac < ракъ; plean < плѣнъ; plod < плодъ; post < постъ; prag < прагъ; scǫmp < скѫпъ; slab < слабъ etc. Tot așà: gol < голь; temniță < тьмница; coteț < котьцъ, ovez < овьсъ etc.
4. Sunetul ъ îș păstrează pronunțarea veche sau actuală bulgărească când se află în grupa ръ: învărtes < врътѣти; bărlog < брълогъ; sfărșǫs < съвършити; vrâstă < връстъ; vrâu връхъ, etc. etc.
5. In unele cuvinte ъ din grupa ръ apare ca ǫ: cǫrpă < връпа; tǫrlă < търло.
6. ъ final se pronunță ca ă numai în: milă < милъ; pоpă < попъ; pufă < поꙋхъ; pumea.nă < помѣнъ; upincă < опънъкъ.
7. Sunetul ь apare ca e în: cremini < кремень; leani (< leane) лѣнь; temniță < тьмьница. După aceea, accentuat în: coteț < котьць și oves < овьсь.
8. Celelalte vocale arată aceleași schimbări ca în dialectul dacoromân, despre care se vorbește mai pe larg la fonologie. Acì relevez numai faptul că ъ > o din mijlocul cuvintelor se arată numai în tucmes (cu u < o) din тъкъмо, din care avem și tocmă «logodnă». In schimb, o neaccentuat apare pretutindeni ca u.
In consonantism:
In afară de schimbările cc a suferit l, despre care a fost vorba mai sus, sunetul h cade la începutul, mijlocul și sfârșitul cuvintelor: rănes < хранити; prā < прахъ; streau̯ă < стрѣха (cf. § 66).
