Elementul albanez din dialectul meglenoromân este relativ redus, față de acelaș element din dialectele dacoromân și aromân. Comparat cu elementul din aceste două dialecte, idiomului meglenit îi lipsesc foarte multe cuvinte din împrumuturile vechi, care mai există astăzi numai în dialectul dacoromân și tot așà de multe din împrumuturile mai nouă, care se găsesc în număr destul de mare în dialectul aromân. Pentru acestea din urmă se poate spune, de la început, că dialectul meglenit nu le‑a avut niciodată, din cauza lipsei de contact între Meglenoromâni și Albanezi, fie chiar prin intermediul Aromânilor; iar pentru cele dintâiu trebuie stabilit dacă le‑a avut odată și numai pe urmă le‑a pierdut, sau nu le‑a avut deloc, mai ales că ele nu se găsesc nici în dialectul aromân.
In elementul albanez am trecut nu numai cuvintele a căror derivațiune nu prezintă nici o greutate, dar și pe acelea care se aseamănă cu corespunzătoarele lor din limba albaneză și pentru care, de obiceiu, se presupune un prototip comun pentru amândouă limbile.
Dintre acestea avem mai întâiu cuvintele care se refere la:
1. Arbori și plante: brad (cf. alb. breδ); curpăn (cf. alb. kul’pεn Zfrph. XXXVIII, 393, kul’pεr. G. Meyer, AW. 213); *mugur, numai în derivatul ạnmugur vb = încep să înfloresc, dau în boboci, în muguri: Ca ișǫră nafară, cǫn si pucătară la viță, ia‑u ạnmugurǫtă «când ieșiră afară, când se uitară puțin la viță, uite‑o îmbobocită» 9/31 (alb. muguł, G. Meyer, AW. 288); sǫmburi (alb. Θombułε, la Cavallioti sumbul’. G. Meyer AW. 92). Tot acì aparține și cupatš din care avem derivatele cupătšină, cupătšǫlnic (alb. kopatš «Baumstumpf, Block» G. Meyer AW. 198).
2. Viețuitoare: mǫnz (cf. alb. mεs. «männliches Füllen von Pferd und Esel»). După Pușcariu (Lateinisches ti̯ u. ki̯ în Iahresb. XI, p. 51) cuvântul s’ar reduce la un prototip *mandius, cu înțelesul fundamental «Junge eines kauenden Haustieres» mai ales că extensiunea geografică a cuvântului nu se mărginește numai în Dacia și Iliria, ci trece și în domeniul romanic de vest. Oricare ar fi originea, cuvântul românesc nu poate fi despărțit de forma albaneză (Vezi și Zfrph. XXXVIII, p. 394); murg «de coloare neagră» p. ext. despre vite și în special despre câini de coloare închisă; Murdži nostru la tăltšǫră ăn gărnișoară «pe Murgea (nume de câine) al nostru l‑au ucis în porumbiște» (cf. alb. murk). Se pare că cuvântul din limba română a trecut în limba albaneză; șăprătcă «șarpe, năpârcă» Niști fitšor tăltšau̯ ună șăprătcă «niște băeți omorau o năpârcă» 1/53 cf. 2/53 (cf. alb. nepɛrkε, la Cavallioti nepɛrtkε, iar în arom. năpărtică) sub influența lui șarpi (cf. § 29); strepiz «strepede, vierme de brânză, vierme ce se face în lapte și‑l acrește; derivat: stripijǫs vb. îmi strepezesc dinții mâncând fructe acre (cf. alb. štrep «Wurm, made» G. Meyer AW. 137); căpușă (alb. kεpušε. G. Meyer AW. 188). Tot acì aparțin și împrumuturile mai nouă; bibă «carne», la început «carne de rață». Cuvântul este răspândit în toată Peninsula Balcanică (alb. bibε Truthenne, junger wasservogel; bg. biba Ente, Truthenne etc. cf., G. Meyer AW. 34). Cuvântul există și la Aromâni cu înțelesul de rață; daș (arom. mânar) «miel de casă» (alb. daš pl. dēš Widder, Schafbock. Weigand, Albanesich‑deutsches Wöterbuch, p. 11; G. Meyer, AW. 62).
3. Termeni ciobănești: bască «bucata de lână ce rămâne la tunsul unei oi»: ună bască di lǫnă neagră 5/61 (cf. alb. baskε «Fliess» G. Meyer. AW. 28); bardză «nume de capră» ca: neagra, rusa, siva, etc., la început din capră bardză cf. arom. bardzu, ‑ă adj.: mulă bardză «catâr bălan» (alb. bard «alb»); baligă cu derivatul ạmbalig vb. (cf. alb. bag’ε și bagεl’ε din bal’εgε. G. Meyer AW. 23); sterp adj.; derivate: stearpă oaie stearpă care nu dă lapte, în opoziție cu mlazniță oaie care dă lapte: Du‑ti tu cu mlaznițili, ca s‑mi duc i̯o cu sterpili 10/3; stirpar și stărpar, stirpes, stirpitšuni (cf. alb. šterpe G. Meyer
- ↑ Pentru elementul albanez din limba română a se vedeà studiul meu Raporturile Albano‑române, publicat în Dacoromania II p. 444—554. Intrucât lucrarea de față mi‑a servit ca teză de habilitare, înainte de publicarea studiului asupra elementului albanez, la tipărirea ei, care s’a făcut abià după trei ani de la publicarea acelui studiu, am fost obligat să nu schimb nimic din expunerile făcute atunci.
