Meglenoromanii, înainte de coborîrea lor în regiunea ce ocupă azi, a trebuit să stea multă vreme în Rodope.
***
Din cercetările amănunțite ce am făcut asupra dialectului meglenit, am reușit să stabilesc, după cum se va vedeà în capitolul următor (Dialectul meglenoromân și locul lui în limba română), în primul rând, că graiul Megleniților, departe de a formà un simplu subdialect, el ni se înfățișează ca un dialect aparte, pentru priceperea căruia un Dacoromân ca și un Aromân întâmpină aceleași greutăți. Aceste greutăți provin din cauza unui număr prea mare de particularități — aproape 40 de puncte de deosebiri esențiale — proprii numai graiului meglenit, care nu se găsesc nici în aromână și nici în dacoromână. Din acest punct de vedere, oricât de vag am concepe definiția unui dialect, și aceasta bine înțeles, pentru diferențierile de graiu regionale care se învecinează; când este vorba însă de graiul unui ținut care se găsește izolat de veacuri, la o depărtare de sute de km. de teritoriul locuit de Dacoromâni, ea rămâne ceeace trebuie să fie și anume: idiomul care constă nu numai din unele particularități linguistice care lipsesc în limba comună, dar, mai ales, în care se constată existența unor inovațiuni specifice, care, fiecare pentru sine, cuprinde un număr de cuvinte mai mare. Din acest punct de vedere graiul Meglenoromânilor, așà cum ni se înfățișează azi, reprezintă un dialect deosebit, iar Meglenoromânii trebuie socotiți ca o populațiune deosebită atât de Dacoromâni cât și de Aromâni. Dealtfel, părerea aceasta, că graiul Megleniților reprezintă un subdialect, nu un dialect, astăzi nu mai este susținută decât numai de O. Densusianu. Toți ceilalți filologi români ca și străini (H. Tiktin, Rumänisches Elementarbuch p. 7; Sextil Pușcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache; Zur Rekonstruktion des Urrumänischen; Iosef Popovici Dialectele Române, IX Dialectele române din Istria p. 114—121; Theodor Gartner, Darstellung der rumänischen Sprache; G. Mayer‑Lübke, Einführung in das Studium der romanischen Sprachwissenschaft, ed. III p. 23 etc.), recunosc că graiul Megleniților reprezintă un dialect deosebit.
Insă în afară de acele particularități care ni se înfățișează ca niște inovațiuni ulterioare, dialectul meglenit mai cuprinde încă o serie de particularități, dintre care unele îl apropie de dialectul dacoromân și altele de cel aromân. Cele dintâi se reduc la un număr de 14, iar cele din urmă la 34.
Intre punctele de apropiere cu dialectul dacor., acélea care la primul moment îți fac impresia că ai a face cu un subdialect al dialectului dacoromân sunt câteva cuvinte uzuale de origine latină ca: ampirat, dispic, frig, flamund, gaură, negru, pimint, sălbatec, etc. etc., cari lipsesc din dialectul aromân și un număr mai mare de origine slavă ca: bivul, buluvan, clatin, cǫrpă, cremini, cuses, dărui̯es, drum, gănsac,
