unei misiuni ce are de împlinit aici la porțile orientului.
La frageda vârstă a visurilor de adolescent (17 ani), iată ce scria sub pseudonimul „Cadero“ (Caxol de România) în revista științelor aplicate:
O, Români! ieșiți din scepticismul vostru și ajutați pe aceia cari sunt meniți să facă a fălfâi pe câmpul nesfârșit al văzduhului, drapelul măreț al Patriei... .
Coloanele de rezistență și tărie, le-a fixat în comandamente de muncă, cristalizate în principiul sfânt al unității de simțire și acțiune.
Războiul întregirii a fost câștigat prin jertfe grele.
Din sutele de mii de morminte presărate pe întinsul Țării alezată în dreptele-i hotare, răsar tot atâtea lumini ce ne țin trează conștiința marilor îndatoriri. Pe creste de munte ca și pe zăvoaie de ape, oriunde îți întorci privirea, întâlnești mărturia sacrificiului obștesc al generațiilor ce ne-au lăsat moștenirea visată din strămoși.
Deasupra tuturor jertfelor, deasupra conștiinții și răspunderilor prezente, deasupra plaiurilor însorite de cele mai calde și luminoase raze și peste comoara neprețuită a datinilor, obiceiurilor, a portului, a graiului și sufletului românesc, fâlfâie permanența unui Simbol spre care ni se îndreaptă gândul și hotărîrea, dragostea și nădejdea: Regele Țării.
