Această pagină nu a fost verificată
21
N-am să-mi fac vro jucărie
După cum îmi place mie,
Zice că, e nebunie
Și să uită cu mânie.
De ne ducem la vro Casă,
Și râz cu alții la Masă,
El și aici nu mă lasă,
Tot cu vorbe mă apasă.
Nu știu ce atât mă teme,
Când văz că trigă și geme
De prin vecini să mă chieme,
Mă omoară fără vreme.
Că-s Nevastă nu-me ciudă,
Ci numai c-am fost prea crudă.
Și intrai de mică-n trudă,
Of! Trupul meu cum asudă!
