Această pagină nu a fost verificată
16
Nu sânt lanțurile tale
De Fier, de Oțel, de zale,
Ci de g ânduri fără cale,
De Dor și de multă jale.
Că mai făcut fără vrere
Să mă rănesc cu plăcere
De a fețelor vedere
Și să pătimesc durere.
Mai băgat de vâretă crudă
În nevoi ș-în multă trudă,
Of! Trupul meu cum asudă!
Ochii de plâns-mi să udă!
N-am o clipă liniștită,
De suspinuri odihnită
Inima-mi e tot căznită
De boală nelecuită,
