12
Алĕо-лĕо Mъĭкꙋцъ Стаnъ
Л'астъ боалъ рѣ, dꙋшmаnъ
Dъmĭ о лѣкъ de бꙋрĭаnъ,
фъ'цĭ кꙋ mine о поmаnъ.
Орĭ фъ'mĭ алта, џe'mĭ аĭ фачe,
Кꙋm вeĭ щi шi кꙋm ꙟцĭ плачe,
Съ'шĭ dѣ гѫndꙋрiлe пачe,
Карe mъ ꙟmпꙋnг ка ачe.
— Mъĭ бъeтe, бъeцeлe!
боала 'цĭ eстe кĭар din eлe,
Аĭ кълкат пe чeва рeлe,
Шi'цĭ вin астe гѫndꙋрĭ грeлe.
Dар стъĭ! Mаmа съ'цĭ deскѫnтe,
Deџeтꙋ'n Апъ съ'm плѫnтe,
Dорꙋл съ'цi'л deс-фĭeрбѫnтe
Гѫndꙋл съ nꙋ тe фръmѫnтe.
Aleo-leo Măicuță Stană
L-astă boală rea, dușmană
Dă-mi o leacă de buriană,
fă-ți cu mine o pomană.
Ori fă-mi alta, gemi ai face,
Cum vei ști și cum îți place,
Să-și dea gândurile pace,
Care mă împung ca ace.
— Măi băiete, băiețele!
boala-ți este chiar din ele,
Ai călcat pe ceva rele,
Și-ți vin aste gânduri grele.
Dar stăi! Mama să-ți descânte,
Degetu-n Apă să-m plânte,
Dorul să-ți-l desfierbânte
Gândul să nu te frământe.
