Avea oare și dânsa, ca și mine, dorința de a le smulge? întrebarea aceasta a rămas fără răspuns!
Totuși, îndrăznesc să spun că dacă i-ar fi stat în putință să se poarte cu mine ca și cu o femeie, uitând că-i sunt fiică, ași fi putut uneori să-i fiu de ajutor, căci ucenicia mea, nu tocmai ușoară, într’o țară străină, mă învățase multe; însă până la sfârșit n’a vrut să creadă că ar putea ieși adevăr din gura pruncilor cărora le dăduse viață!
In ziua de azi vorbim deschis cu copiii noștri, îi lăsăm să aibă propriile lor idei, ba chiar uneori îi lăsăm să ne arate ei calea, și nu întărim prea mult drepturile noastre de mai bătrâni, luând mai multă parte la necazurile lor, la luptele și dorințele lor.
Mă întreb: oare în chipul acesta pregătim o generație mai puternică și mai destoinică? Uneori mi se pare că trecem prea departe granița în partea cealaltă, că le îngăduim prea multe drepturi, prea multă libertate; cauza este, poate, că părinții nu îmbătrânesc atât de repede în ziua de azi și astfel se simt timp mai îndelungat, decât altă dată, în chiar miezul lucrurilor.
Asupra tuturor acestor probleme am felul meu de a gândi: pentrucă am trăit, am văzut, am simțit și am ajuns la multe concluziuni; nu voi putea însă în această singură carte, să povestesc, să lămuresc și să discut tot ce am gândit și am învățat.
Dar să ne întoarcem la regina Victoria!
Mulți până acuma au scris despre această „mare” micuță femeie; s’a descris, s’a analizat caracterul, domnia și valoarea ei personală.
